Statii beton

5% DISCOUNT

Cautare statie



Betonul sub diverse forme si expresii ...



Acoperire cu beton.
Strat de beton care acoperă la exterior armătura unei piese din beton armat, pentru a o apăra de influenţa mediului extern (potenţial coroziv).


Armobeton.
Beton slab armat, întrebuinţat în construcţii masive (fundaţii mari, construcţii hidrotehnice etc.), la care se admite că betonul din zona supusă la eforturi de întindere preia o parte din aceste eforturi.


BCA (beton celular autoclavizat).
Betonul Celular Autoclavizat a fost inventat în Suedia la începutul sec. XX, iar producţia comercială a început în 1930. YTONG este marca iniţială a unui material care nu ar trebui să conţină ciment, să fie format din praf de calcar (pentru aportul de silice) şi din cenuşă zburătoare de termocentrală (pentru aportul de cuarţ, nisipul cuarţos fiind alternativa originală). Blocurile mari aerate cu ajutorul reacţiei dintre pulberea de aluminiu şi un acid sunt supuse autoclavizării (temperatură ridicată cumulată cu o presiune ridicată de vapori), ceea ce generează eliberarea de silice şi de cuarţ. Urmează întărirea blocului care este apoi tăiat (fasonat) în blocuri mai mici pentru zidărie. Este un izolant termic mai bun decăt cărămida eficientă, însă are o rezistenţă mecanică la compresiune mai mică.


BCU (beton celular uşor).
Betonul celular uşor (BCU) este un material de construcţii, poros, foarte uşor, cu o izolaţie termică deosebit de bună, similar BCA-ului. Se obţine prin amestecarea în betonieră a unui mortar (format din nisip, ciment şi apă) cu o cantitate de spumă ionizată. Rezultatul este un beton celular fluid (spumo-beton fluid) care se toarnă în forme pentru a se întări. Cărămizile (blocurile de zidărie) astfel obţinute sunt folosite la diverse construcţii.


Beton.
Piatră artificială obţinută prin întărirea unei paste din pietriş, nisip, ciment şi apă. Material compozit constituit din agregate minerale şi un agent de întărire. Pentru betonul din ciment, agentul de întărire este format din apă şi ciment. Pentru betonul asfaltic, agentul de întărire este format din bitum aditivat.


Beton armat.
Sistem complex prin care betonul conlucrează cu bare din oţel.


Beton asfaltic.
Agregate în amestec cu un liant pe bază de bitum (liant bituminos). Face parte din categoria materialelor compozite. Poate fi armat.

Beton centrifugat.
Beton pus în lucrare prin centrifugare, cu ajutorul unei maşini speciale, astfel încât este mai compact. Prin centrifugare se pot confecţiona numai piese în formă de corp de revoluţie, de obicei cilindrice (suporturi de conducte electrice, tuburi, piloţi).


Beton ciclopean (sau ciclopian).
Beton simplu, în masa căruia au fost înglobaţi, la turnare, bolovani de piatră naturală sau blocuri obţinute din demolarea unor betoane sau a unor zidării. Betoanele ciclopeene sunt întrebuinţate în fundaţii sau în ziduri în elevaţie, pentru a face economie de beton, deci de ciment.


Beton cu agregate organice.
Beton uşor, la prepararea căruia se întrebuinţează ca agregate materiale organice (talaş, paie tocate, lână de lemn sau, în special, rumeguş de lemn), mineralizate în prealabil (prin înmuiere în lapte de var, în silicat de sodiu, în emulsie de bitum etc.).


Beton monolit.
Denumire folosită cu referire la piesele şi elementele de construcţie din beton sau beton armat turnate la faţa locului, pe şantier.

Beton precomprimat.
Beton armat în care au fost induse tensiuni de sens invers celor date de încărcarea de exploatare.


Beton refractar.
Beton la prepararea căruia se întrebuinţează ca agregate zgura de furnal granulată, cenuşa de huilă, sfărâmături de material refractar etc., astfel încât să reziste mult timp la temperaturi înalte.


Beton simplu.
Beton de ciment cu agregate obişnuite, nearmat.


Beton spongios.
Beton uşor, cu goluri în masa lui. Betoanele spongioase sunt betoanele înspumate şi gazbetoanele.


Beton torcretat.
Beton de ciment pus în operă prin proiectarea lui sub presiune, cu ajutorul unei instalaţii de torcretat. Torcretarea este folosită pentru obţinerea de pereţi de rezistenţă subţiri (învelitori autoportante, plăci autoportante prefabricate, rezervoare, tuburi etc.), pentru realizarea de straturi impermeabile la suprafaţa unui element de beton obişnuit, pentru refacerea elementelor de beton deteriorate, pentru corectarea unor defecte de turnare la elementele de beton etc. Betonul torcretat are rezistenţă şi compactare (deci şi impermeabilitate), mult mai mari decât betonul vibrat. Termenul se mai referă şi la betonul armat cu fibre (sintetice sau metalice).


Beton uşor.
Beton cu greutatea volumetrică până la circa 1600 kg/m3, care prezintă faţă de betoanele obişnuite avantajul de a fi mai uşor şi un mult mai bun izolant termic şi acustic. După materialele din care este preparat şi după modul de preparare, se deosebesc patru categorii de betoane uşoare: betoane cu agregate uşoare, betoane monogranulare, betoane spongioase şi betoane cu agregate organice.


Beton vacuumat.
Beton căruia i se extrage imediat după turnare o mare parte din apă, prin vacuumare, pentru a-i accelera întărirea (ceea ce permite decofrări parţiale şi totale mai rapide) şi a-i îmbunătăţi structura (ceea ce îi măreşte rezistenţa la compresiune cu circa 80% în primele zile de la turnare şi cu circa 20% la sfârşitul perioadei de întărire). Prin folosirea vacuumarii se realizează economie de ciment şi pot fi întrebuinţate betoane fluide, uşor lucrabile.


Beton vibrat.
Beton de ciment care prin vibrare capătă o îndesare mai bună şi deci o rezistenţă mai mare. Vibrarea se face cu ajutorul vibratoarelor.


Betonare.
Operaţia de introducere a pastei de beton proaspat preparat cu un liant mineral (de obicei ciment) în cofrajele elementelor de construcţie, în săpăturile fundaţiilor ori în formele pieselor prefabricate, - sau de aplicare a pastei de beton pe suprafeţele de lemn, de beton, cărămida, piatră sau rabiţ, ale elementelor de construcţie care urmează să fie acoperite cu un strat de beton.


Betonieră.
Malaxor folosit la amestecarea prin rotire a materialelor din care se prepară betonul de ciment. Este alcătuit fie dintr-o cuvă în care materialul este amestecat cu ajutorul unor palete fixate pe un ax rotitor, fie dintr-o toba rotitoare, basculabilă sau nu, în interiorul căreia sunt fixate câteva aripi pentru o mai bună amestecare a betonului. De obicei, betonierele sunt echipate şi cu aparate de încărcare (uneori automate) cu agregate, ciment şi apa.


Betonite.
Blocuri prefabricate de beton, folosite la executarea îmbrăcămintelor de tunel.
Compactarea betonului. Este o operaţie importantă din tehnologia betonului, prin care se urmăreşte o umplere completă a cofrajelor, o reducere a spaţiilor dintre granule şi eliminarea parţială a aerului.


Lucrabilitatea betonului (în stare proaspătă).
Este o caracteristică care indică uşurinţa cu care poate fi pus în opera, păstrând din momentul preparării şi până în momentul turnării o structură omogenă.


Oţel beton (fier-beton).
Denumire dată barelor de oţel rotund neted sau prezentând proeminenţe, destinate confecţionării armăturilor pieselor din beton armat.


Palca de beton celular autoclavizat.
Element din beton celular autoclavizat de dimensiuni mici (40/40...40/60 cm) cu grosimi variind între 50 şi 150 mm, destinat, în funcţie de densitate, fie termoizolaţiilor de planşee sau de pereţi, fie realizării pereţilor uşori de compartimetare.


Placă de beton mozaicat.
Placă prefabricată din beton, pătrată sau dreptunghiulară, cu stratul de uzura din mozaic, destinată pardoselilor interioare sau traselor circulabile. Termen echivalent: placă de mozaic


Placă de beton pentru pavaje.
Dală de beton cu dimensiuni de 30/30...50/50 cm, cu grosimea de 40...70 mm, destinată pavării trotuarelor şi aleilor de circulaţie dar nu şi a celor carosabile, putând avea stratul de uzură mozaicat sau nu, cu suprafaţa divizată cu şanţuri sau spălată. Se montează în pat de mortar pe un strat-suport din beton (cele mici) sau pe pat de nisip, fără mortar (cele mari). Termen echivalent: dală de beton pentru pavaje


Suprabetonare.
Procedeu de mărire a capacităţii portante a unor anumite tipuri de planşee din elemente prefabricate prin turnarea peste elementele prefabricate a unui strat de beton monolit cu sau fără armături.


Umflarea betonului.
Mărirea volumului unei piese de beton în timpul prizei şi al întăririi, provocata fie de prezenţa în ciment a unor cantităţi prea mari de oxid de magneziu, trioxid de sulf sau, în special, de oxid de calciu (care reacţionează cu apa sau cu alte substanţe, rezultând astfel compuşi expansivi), fie de mărirea umidităţii betonului după întărire, umflând astfel gelurile. Umflarea betonului, ca şi retragerea lui, pot duce la distrugerea piesei, dacă aceste fenomene se manifestă cu intensitate mare.
Vacuumare (a betonului). Operaţie de îmbunătăţire a calităţii betonului prin extragerea apei în exces, înainte de priză, realizată prin crearea unei subpresiuni la faţa betonului cu ajutorul unor ventuze. Termen echivalent: Compactare prin vacuum.


Vibrolaminarea betonului.
Operaţia prin care se efectuează concomitent (cu ajutorul unei instalaţii adecvate) atât întinderea în strat uniform, cât şi îndesarea betonului turnat.